Joi, 13 Mai 2010 Sărbătoarea Înălţării Domnului este prăznuită de Biserica Ortodoxă în joia din săptămâna a VI-a după Paşti, la 40 de zile după Înviere. Înălţarea Domnului reprezintă momentul final al activităţii pământeşti a Mântuitorului Iisus Hristos, care la 40 de zile după Învierea Sa din morţi, s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.

Prin înălţarea la cer, Hristos a ridicat întreaga fire omenească la măsura dumnezeiască, iar prin trimiterea în lume a Duhului Sfânt s-a întemeiat văzut Biserica şi s-a dat posibilitatea fiecărui om, care crede în Hristos şi împlineşte poruncile Lui, să se îndumnezeiască prin conlucrarea cu harul divin.

Înălţarea Domnului a făcut parte din iconomia mântuirii neamului omenesc şi reprezintă punctul de legătură dintre Înviere şi Rusalii.

În Simbolul Credinţei, mărturisim că Iisus Hristos, cel născut din Tatăl mai înainte de veci ca om, născut la ''plinirea vremii'' (Gal. 4, 4), din Fecioara Maria, a pătimit, s-a răstignit, a fost îngropat, a înviat a treia zi după Scripturi şi ''s-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.” În iconomia mântuirii neamului omenesc, Înăltarea la cer a Domnului ocupă un loc important şi împreună cu Învierea şi cu Pogorârea Sfântului Duh formează triada de evenimente care pecetluiesc lucrarea divino-umană a Mântuitorului Hristos. Prin Învierea Sa din morţi, ca biruitor asupra iadului, Hristos cel Înălţat la cer a inaugurat un nou mod de viaţă, o viaţă cu şi în Dumnezeu. Prin Înviere şi prin Înălţare Hristos intră primul în noua viaţă şi în cerul nou şi pământul nou, pentru a pregăti un loc aleşilor Săi, apoi se va întoarce să-i ia împreună cu El ca să fie de-a pururi cu El în ceruri (Ioan 14, 2).

 Sursa:ww.episcopiaramnicului.ro