Sâmbătă, 5 decembrie 2009, începând cu orele 15.00, la Biserica din Orşova Sud a avut loc cea de-a patra întâlnire a membrilor Centrului Parohial „Sfântul Nicolae”. Motivul întâlnirii a fost prilejuit de tema acesteia şi anume „Slujirea aproapelui în concepţia tânărului creştin”. Alături de aceşti minunaţi tineri s-au adăugat şi doamnele din Comitetul Parohial al bisericii noastre.

Pe fundalul colindelor religioase, care atunci când le ascultăm în preajma Sfintelor Sărbători ne înnobilează sufletul cu virtuţi ce ne apropie mai mult unii de alţii, întâlnirea din această zi a avut rostul de a ne face să conştientizăm rolul şi menirea noastră de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor.

 Întâlnirea a avut două momente.

În prima partea (teoretică),  s-a arătat învăţătura bisericii şi rolul comunităţii cu privire la slujirea aproapelui după modelul lui Iisus Hristos. Ca orice organism viu, o comunitate umană are, pe lângă dinamica existenţei imediate, atributul coagulării şi al unităţii de lucrare şi acţiune. O comunitate creştină bine conturată se defineşte prin disponibilitatea şi dorinţa membrilor ei de a sprijini, de a ajuta pe oricare din cei care se află în situaţie limită sau fără perspective concrete în a-şi asigura traiul zilnic. "Că după cum într-un singur trup avem multe mădulare şi mădularele nu au aceeaşi lucrare, tot aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos, şi fiecare ne suntem mădulare unii altora, având însă daruri felurite, după harul ce ni s-a dat: profeţie?: după măsura credinţei; slujbă?: slujind; învăţătură?: învăţând; mângâiere?: mângâind; cel ce dăruieşte, întru mărinimie; cel ce stă în frunte, întru râvnă; cel ce miluieşte, cu voie bună să o facă. "(Rom. 12,4-8).

Dar împreuna lucrare a unui astfel de "trup" face ca fiecare mădular în parte prin lucrarea şi ajutorul celorlalţi să se ridice dacă este căzut, să se facă sănătos dacă este bolnav, să se bucure, chiar dacă l-a cuprins tristeţea, să nu rămână singur, chiar dacă aparent nu găseşte pe nimeni în jurul său.

Întemeiată de Hristos, Biserica nu are doar componenta de a-şi „asista" detaşat membrii, ci, poate cel mai important, ea a fost întemeiată pentru a-i descoperi omului pe lângă latura sa verticală, transcendentă, şi latura sa orizontală, imediată, revelându-i astfel dimensiunea sa jertfelnică, plină de daruri primite, dar şi de chemare spre a dărui.

 De altfel poate niciodată n-ar fi prea târziu să conştientizăm că putem vorbi de relaţia noastră cu divinitatea doar prin intermediul omului asemenea nouă căruia suntem chemaţi să-i întindem o mână de ajutor atunci când vedem sau ştim că are nevoie de ea, altfel sentimentul nostru că am avea o legătură „specială", în propria intimitate, cu Dumnezeu, este o iluzorie pretenţie: "Dacă cineva zice:îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El: cel care îl iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe aproapele său." (I In.4,20-21). Deci, prin ajutorul nostru vom reuşi să vedem în anonimul de lângă noi, zâmbindu-ne chipul lui Hristos. Fratele nostru, omul asemenea nouă care are nevoie de ajutorul nostru este, fără îndoială, modul lui Iisus Hristos de a umbla incognito prin lume:"Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut. "(Mt.25,40).

Slujirea aproapelui este, poate paradoxal, modul de a ne înălţa pe noi înşine. Nu doar dispus să slujească, ci aplecat cu smerenie dumnezeiască la picioarele Apostolilor Săi, Hristos dă măsura adevăratei mărturisiri de credinţă şi a dragostei pentru cel pe care l-a zidit ca împlinire, coroană a creaţiei, omul. Pentru a rămâne demn de statutul său de stăpân a toate câte sunt pe pământ, omul nu trebuie decât să slujescă apoapelui şi astfel va sluji şi îl va mărturisi pe Dumnezeu.

 A urmat un schimb de discuţii unde doamnele din Comitetul Filantropic au împărtăşit tinerilor prezenţi experienţe din activităţile desfăşurate de-a lungul celor şase ani de existenţă, despre situaţiile pe care le-au întâlnit pe teren, despre efortul depus, dar şi despre bucuria pe care au trăit-o atunci când, zâmbetul celor cărora le-a fost deschisă uşa şi lacrimile de bucurie de pe obrajii acestora, le-au umplut sufletele.

Partea a doua (practică) a constat în alcătuirea unor mici cadouri prin împreună lucrarea celor prezenţi pentru a oferi cu prilejul hramului de Sfântul Nicolae o bucurie în suflet tuturor celor care vor participa la Sfânta Liturghie şi vor preamări pe Dumnezeu şi pe Sfântul Nicolae. Doamna preoteasă Crinuţa a făcut o ultimă repetiţie cu tinerii colindători înaintea concertului de mâine, iar la final a fost împodobit un imens brad care să întregească atmosfera de sărbătoare de mâine pe care o aşteptăm cu atâta nerăbdare.

Fie ca Bunul Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfântul Nicolae să ne învrednicească de cât mai multe activităţi menite să fim alături de oameni în general şi alături de enoriaşii noştri în special!

Pr. Iulian Nedelcu